Florentina Gîrlea

Ai avut vreodată senzația că repeți aceleași greșeli în relații? Că te apropii prea mult, prea repede — sau, dimpotrivă, că te retragi imediat ce cineva devine emoțional disponibil? De multe ori, aceste tipare au rădăcini mai adânci decât ne dăm seama. Stilul nostru de atașament, format încă din copilărie, ne influențează modul în care iubim, ne atașăm și reacționăm în relații.

Ce este stilul de atașament?

Teoria atașamentului, formulată inițial de John Bowlby și dezvoltată ulterior de Mary Ainsworth, vorbește despre modul în care ne legăm emoțional de cei din jur. Primii ani de viață, în special relația cu îngrijitorii noștri principali, modelează o „hartă emoțională” inconștientă, care ne ghidează în relațiile de mai târziu.

Dacă am avut parte de grijă constantă, disponibilitate emoțională și siguranță, e foarte probabil să dezvoltăm un stil de atașament securizant. Dacă, în schimb, nevoile noastre au fost ignorate, respinse sau satisfăcute inconstant, putem dezvolta stiluri nesecurizante.

Tipuri de atașament – Pe scurt

1. Atașamentul securizant
   Persoanele cu acest stil se simt confortabil atât cu apropierea, cât și cu autonomia. Au încredere în ceilalți și pot gestiona conflictele într-un mod sănătos.
2. Atașamentul anxios
   Apar teamă de abandon, nevoia constantă de reasigurare și o tendință de a deveni hipervigilenți la semnele de respingere. În relații, pot părea „prea mult” sau „lipicioși”.
3. Atașamentul evitant
   Aceste persoane par independente, dar evită intimitatea emoțională. Se retrag când apar conflicte sau cerințe emoționale și pot părea reci sau distanți.
4. Atașamentul dezorganizat
   Este un stil instabil, marcat de confuzie și teamă. Poate apărea în cazul traumelor din copilărie. Oamenii cu acest tip de atașament oscilează între dorință de apropiere și respingere, iar relațiile pot deveni foarte tensionate sau haotice.

Cum ne afectează ca adulți?

Atașamentul ne influențează:

• alegerea partenerilor (de multe ori alegem inconștient ce ne este familiar)
• modul în care reacționăm în apropiere sau conflict
• capacitatea de a avea încredere, de a cere sprijin, de a ne deschide

De exemplu, o persoană cu stil anxios poate interpreta un simplu „văd mesajul, dar nu răspund imediat” ca un semn clar de respingere. O persoană cu stil evitant poate simți disconfort intens atunci când partenerul cere intimitate emoțională.

Se poate schimba stilul de atașament?

Da. Conștientizarea este primul pas. Relațiile sigure (inclusiv relația terapeutică) pot „rescrie” treptat ceea ce am învățat despre iubire, siguranță și conectare. Este nevoie de răbdare, curiozitate față de sine și, uneori, de ajutor profesionist. Nu ne putem schimba trecutul, dar ne putem schimba modul în care relaționăm cu el — și cu ceilalți.

În loc de concluzie

Fiecare dintre noi poartă în relațiile de adult urmele primelor experiențe de atașament. Înțelegerea acestora nu înseamnă să dăm vina pe trecut, ci să începem să construim un prezent mai conștient, mai autentic și mai sănătos.

Simți că ai regăsit ceva din tine în acest articol?
Poate că e momentul să îți oferi spațiul în care să explorezi, cu blândețe, felul în care te atașezi, iubești și te protejezi. În cabinetul meu, creez un cadru sigur pentru astfel de explorări. Dacă simți că ești pregătit(ă), scrie-mi.